Convenția de la Minsk din 22 ianuarie 1993

Statele membre ale Comunității Statelor Independente, părți la prezenta Convenție, denumite în continuare Părți Contractante,

pornind de la aspirația de a asigura cetățenilor Părților Contractante și persoanelor care locuiesc pe teritoriile acestora, în toate Părțile Contractante, în ceea ce privește drepturile personale și patrimoniale, aceeași protecție juridică ca și propriilor cetățeni,

acordând o importanță deosebită dezvoltării cooperării în domeniul acordării de către instituțiile de justiție a asistenței juridice în cauzele civile, familiale și penale, au convenit asupra celor ce urmează:

Secțiunea I. DISPOZIȚII GENERALE

Partea I. Protecția juridică

Articolul 1. Acordarea protecției juridice

1. Cetățenii fiecăreia dintre Părțile Contractante, precum și persoanele care locuiesc pe teritoriul acesteia, beneficiază pe teritoriile tuturor celorlalte Părți Contractante, în ceea ce privește drepturile lor personale și patrimoniale, de aceeași protecție juridică ca și propriii cetățeni ai respectivei Părți Contractante.

2. Cetățenii fiecăreia dintre Părțile Contractante, precum și alte persoane care locuiesc pe teritoriul acesteia, au dreptul de a se adresa liber și nestingherit instanțelor de judecată, procuraturii, organelor de interne și altor instituții ale celorlalte Părți Contractante, în a căror competență intră cauzele civile, familiale și penale (denumite în continuare instituții de justiție), pot pleda în fața acestora, depune cereri, intenta acțiuni și efectua alte acte procesuale în aceleași condiții ca și cetățenii respectivei Părți Contractante.

3. Prevederile prezentei Convenții se aplică, de asemenea, persoanelor juridice constituite în conformitate cu legislația Părților Contractante.

Articolul 2. Scutirea de plata taxelor și rambursarea cheltuielilor

1. Cetățenii fiecăreia dintre Părțile Contractante și persoanele care locuiesc pe teritoriul acesteia sunt scutite de plata și rambursarea taxelor judiciare și notariale și a cheltuielilor, precum și beneficiază de asistență juridică gratuită în aceleași condiții ca și propriii cetățeni.

2. Facilitățile prevăzute la punctul 1 al prezentului articol se extind asupra tuturor actelor procesuale efectuate în cadrul acestei cauze, inclusiv asupra executării hotărârii.

Articolul 3. Prezentarea documentului privind starea familială și patrimonială

1. Beneficiile prevăzute la articolul 2 se acordă în baza unui document privind starea familială și patrimonială a persoanei care înaintează cererea. Acest document este eliberat de instituția competentă a Părții Contractante pe teritoriul căreia solicitantul își are domiciliul sau reședința.

2. Dacă solicitantul nu are domiciliul sau reședința pe teritoriul Părților Contractante, este suficient să prezinte un document eliberat de reprezentanța diplomatică sau oficiul consular corespunzător al Părții Contractante al cărei cetățean este.

3. Instituția care soluționează cererea de acordare a beneficiilor poate solicita de la instituția care a eliberat documentul date suplimentare sau clarificările necesare.

Partea II. Asistența juridică

Articolul 4. Acordarea asistenței juridice

1. Instituțiile de justiție ale Părților Contractante acordă asistență juridică în cauzele civile, familiale și penale, în conformitate cu prevederile prezentei Convenții.

2. Instituțiile de justiție acordă asistență juridică și altor instituții în cauzele menționate la punctul 1 al prezentului articol.

Articolul 5. Ordinea relațiilor

La executarea prezentei Convenții, instituțiile de justiție competente ale Părților Contractante comunică între ele prin intermediul organelor lor centrale, teritoriale și altor organe, cu excepția cazului în care prezenta Convenție stabilește o altă ordine de comunicare. Părțile Contractante stabilesc lista organelor lor centrale, teritoriale și altor organe împuternicite să efectueze comunicări directe, despre care notifică depozitarul.

Articolul 6. Volumul asistenței juridice

Părțile Contractante își acordă reciproc asistență juridică prin efectuarea de acțiuni procesuale și de altă natură, prevăzute de legislația Părții Contractante solicitate, inclusiv: întocmirea și transmiterea documentelor, efectuarea de cercetări la fața locului, percheziții, ridicări, transmiterea probelor materiale, efectuarea de expertize, audierea părților, terților, suspecților, învinuiților, victimelor, martorilor, experților, căutarea persoanelor, exercitarea urmăririi penale, extrădarea persoanelor pentru a fi trase la răspundere penală sau pentru executarea sentinței, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în cauze civile, a sentințelor în partea de acțiune civilă, a înscrisurilor executorii, precum și prin înmânarea documentelor.

Articolul 7. Conținutul și forma comisiei rogatorii privind acordarea asistenței juridice

1. În comisia rogatorie privind acordarea asistenței juridice trebuie să fie indicate:

a) denumirea instituției solicitate;

b) denumirea instituției solicitante;

c) denumirea cauzei pentru care se solicită asistența juridică;

d) numele și prenumele părților, martorilor, suspecților, învinuiților, inculpaților, condamnaților sau victimelor, domiciliul și reședința acestora, cetățenia, ocupația, iar în cauzele penale, de asemenea, locul și data nașterii și, pe cât posibil, numele și prenumele părinților; pentru persoanele juridice – denumirea, adresa juridică și/sau sediul;

e) în cazul existenței reprezentanților persoanelor indicate la litera „d”, numele, prenumele și adresele acestora;

f) conținutul comisiei rogatorii, precum și alte informații necesare pentru executarea acesteia;

g) în cauzele penale, de asemenea, descrierea și încadrarea juridică a faptei săvârșite și datele privind cuantumul prejudiciului, dacă acesta a fost cauzat în urma faptei.

2. În comisia rogatorie privind înmânarea unui document trebuie să fie indicate, de asemenea, adresa exactă a destinatarului și denumirea documentului ce urmează a fi înmânat.

3. Comisia rogatorie trebuie să fie semnată și aplicată cu sigiliul oficial al instituției solicitate.

Articolul 8. Ordinea de executare

1. La executarea comisiei de acordare a asistenței juridice, instituția solicitată aplică legislația propriei țări. La cererea instituției solicitante, aceasta poate aplica și normele de procedură ale Părții Contractante solicitante, cu condiția ca acestea să nu contravină legislației Părții Contractante solicitate.

2. Dacă instituția solicitată nu este competentă să execute comisia, aceasta o transmite instituției competente și notifică despre aceasta instituția solicitantă.

3. La cererea instituției solicitante, instituția solicitată îi comunică în timp util acesteia și părților interesate despre locul și timpul executării comisiei, pentru ca acestea să poată asista la executarea comisiei în conformitate cu legislația Părții Contractante solicitate.

4. În cazul în care adresa exactă a persoanei indicate în comisie este necunoscută, instituția solicitată ia, în conformitate cu legislația Părții Contractante pe teritoriul căreia se află, măsurile necesare pentru stabilirea adresei.

5. După executarea comisiei, instituția solicitată restituie documentele instituției solicitante; în cazul în care asistența juridică nu a putut fi acordată, aceasta notifică simultan despre circumstanțele care împiedică executarea comisiei și restituie documentele instituției solicitante.

Articolul 9. Transportarea martorilor, victimelor, pârâților civili, reprezentanților acestora, experților

1. Martorul, victima, reclamantul civil, pârâtul civil și reprezentantul acestora, precum și expertul care, la citația înmânată de instituția Părții Contractante solicitate, se va prezenta la instituția de justiție a Părții Contractante solicitante, nu poate fi, indiferent de cetățenia sa, tras la răspundere penală sau contravențională, luat sub arest sau supus pedepsei pe teritoriul acesteia pentru o faptă comisă înainte de trecerea frontierei sale de stat. Aceste persoane nu pot fi, de asemenea, trase la răspundere, luate sub arest sau supuse pedepsei în legătură cu depozițiile lor de martor sau concluziile în calitate de experți în legătură cu cauza penală care face obiectul judecății.

2. Persoanele menționate la punctul 1 al prezentului articol pierd garanția prevăzută de acest punct, dacă nu părăsesc teritoriul Părții Contractante solicitante, deși au posibilitatea de a face acest lucru în termen de 15 zile de la data la care instituția de justiție care le-a audiat le comunică că prezența lor nu mai este necesară. În acest termen nu se include timpul în care aceste persoane, din motive neimputabile lor, nu au putut părăsi teritoriul Părții Contractante solicitante.

3. Martorului, expertului, precum și victimei și reprezentantului său legal, de către Partea Contractantă solicitantă, li se rambursează cheltuielile legate de deplasare și ședere în statul solicitant, precum și salariul neîncasat pentru zilele de absență de la muncă; expertul are, de asemenea, dreptul la o remunerație pentru efectuarea expertizei. În citație trebuie să se indice ce plăți au dreptul să primească persoanele citate; la cererea acestora, instituția de justiție a Părții Contractante solicitante plătește un avans pentru acoperirea cheltuielilor respective.

4. Citarea persoanelor menționate la punctul 1 al prezentului articol, care domiciliază pe teritoriul unei Părți Contractante, la instituția de justiție a celeilalte Părți Contractante, nu trebuie să conțină amenințarea cu aplicarea măsurilor de constrângere în caz de neprezentare.

Articolul 10. Comisia de înmânare a documentelor

1. Instituția de justiție solicitată efectuează înmânarea documentelor în conformitate cu procedura în vigoare în statul său, dacă documentele ce urmează a fi înmânate sunt redactate în limba sa sau în limba rusă ori sunt însoțite de o traducere în aceste limbi. În caz contrar, ea transmite documentele destinatarului, dacă acesta este de acord să le primească de bunăvoie.

2. Dacă documentele nu pot fi înmânate la adresa indicată în comisie, instituția de justiție solicitată, din proprie inițiativă, ia măsurile necesare pentru stabilirea adresei. Dacă stabilirea adresei de către instituția de justiție solicitată se dovedește imposibilă, aceasta înștiințează instituția solicitantă și îi restituie documentele ce urmează a fi înmânate.

Articolul 11. Confirmarea înmânării documentelor

Înmânarea documentelor se atestă printr-o confirmare, semnată de persoana căreia i s-a înmânat documentul și ștampilată cu sigiliul oficial al instituției solicitante, care conține indicarea datei înmânării și semnătura angajatului instituției care înmânează documentul, sau printr-un alt document eliberat de această instituție, în care trebuie să fie indicate modul, locul și timpul înmânării.

Articolul 12. Atribuțiile misiunilor diplomatice și ale oficiilor consulare

1. Părțile Contractante au dreptul de a înmâna documente propriilor cetățeni prin intermediul misiunilor lor diplomatice sau al oficiilor consulare.

2. Părțile Contractante au dreptul, la însărcinarea organelor lor competente, de a audia propriii cetățeni prin intermediul misiunilor lor diplomatice sau al oficiilor consulare.

3. În cazurile prevăzute la punctele 1 și 2 ale prezentului articol, nu pot fi aplicate mijloace de constrângere sau amenințarea cu acestea.

Articolul 13. Valabilitatea documentelor

1. Documentele care pe teritoriul uneia dintre Părțile Contractante au fost întocmite sau certificate de o instituție sau de o persoană special împuternicită în acest scop, în limitele competențelor lor și conform formei stabilite, și sunt ștampilate cu sigiliul heraldic, sunt acceptate pe teritoriile celorlalte Părți Contractante fără nicio certificare specială.

2. Documentele care pe teritoriul uneia dintre Părțile Contractante sunt considerate documente oficiale se bucură pe teritoriile celorlalte Părți Contractante de forța probantă a documentelor oficiale.

Articolul 14. Transmiterea documentelor privind starea civilă și a altor documente

1. Părțile Contractante se obligă să își transmită reciproc, la cerere, fără traducere și gratuit, certificatele de înregistrare a actelor de stare civilă, direct prin intermediul organelor de înregistrare a actelor de stare civilă ale Părților Contractante, cu informarea cetățenilor despre transmiterea documentelor.

2. Părțile Contractante se obligă să își transmită reciproc, la cerere, fără traducere și gratuit, documentele privind educația, vechimea în muncă și alte documente referitoare la drepturile și interesele personale sau patrimoniale ale cetățenilor Părții Contractante solicitate și ale altor persoane care locuiesc pe teritoriul acesteia.

Articolul 15. Informații cu privire la chestiuni juridice

Instituțiile centrale de justiție ale Părților Contractante, la cerere, își furnizează reciproc informații cu privire la legislația internă în vigoare sau care a fost în vigoare pe teritoriul lor și cu privire la practica aplicării acesteia de către instituțiile de justiție.

Articolul 16. Stabilirea adreselor și a altor date

1. Părțile Contractante, la cerere, își acordă reciproc asistență, în conformitate cu legislația lor, la stabilirea adreselor persoanelor care locuiesc pe teritoriile lor, dacă acest lucru este necesar pentru exercitarea drepturilor cetățenilor lor. În acest caz, Partea Contractantă solicitantă comunică datele de care dispune pentru determinarea adresei persoanei indicate în cerere.

2. Instituțiile de justiție ale Părților Contractante își acordă reciproc asistență în stabilirea locului de muncă și a veniturilor persoanelor care locuiesc pe teritoriul Părții Contractante solicitate, împotriva cărora, în cadrul instituțiilor de justiție ale Părții Contractante solicitante, au fost formulate pretenții patrimoniale în cauze civile, familiale și penale.

Articolul 17. Limba

În relațiile reciproce, la executarea prezentei Convenții, instituțiile de justiție ale Părților Contractante utilizează limbile de stat ale Părților Contractante sau limba rusă. În cazul executării documentelor în limbile de stat ale Părților Contractante, la acestea se anexează traduceri legalizate în limba rusă.

Articolul 18. Cheltuielile legate de acordarea asistenței juridice

Partea Contractantă solicitată nu va solicita rambursarea cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice. Părțile Contractante suportă toate cheltuielile apărute în cadrul acordării asistenței juridice pe teritoriile lor.

Articolul 19. Refuzul de a acorda asistență juridică

Cererea de acordare a asistenței juridice poate fi refuzată integral sau parțial, dacă acordarea unei astfel de asistențe poate aduce atingere suveranității sau securității ori contravine legislației Părții Contractante solicitate. În caz de refuz al cererii de acordare a asistenței juridice, Partea Contractantă solicitantă este informată imediat cu privire la motivele refuzului.

Secțiunea II. RAPORTURI JURIDICE ÎN MATERIE CIVILĂ ȘI FAMILIALĂ

Partea I. Competența

Articolul 20. Dispoziții generale

1. Dacă în părțile II-V ale prezentei secțiuni nu se prevede altfel, acțiunile împotriva persoanelor care au domiciliul pe teritoriul uneia dintre Părțile Contractante se introduc, indiferent de cetățenia acestora, la instanțele judecătorești ale acestei Părți Contractante, iar acțiunile împotriva persoanelor juridice se introduc la instanțele judecătorești ale Părții Contractante pe al cărei teritoriu se află organul de conducere al persoanei juridice, reprezentanța sau filiala acesteia.

Dacă în cauză sunt implicați mai mulți pârâți, care au domiciliul (sediul) pe teritoriile diferitelor Părți Contractante, litigiul se soluționează la domiciliul (sediul) oricărui pârât, la alegerea reclamantului.

2. Instanțele judecătorești ale unei Părți Contractante sunt competente și în cazurile în care pe teritoriul acesteia:

a) se desfășoară activitatea comercială, industrială sau altă activitate economică a întreprinderii (filialei) pârâtului;

b) a fost executată sau urmează să fie executată integral sau parțial obligația din contractul care face obiectul litigiului;

c) are domiciliul sau sediul permanent reclamantul în acțiunea privind protecția onoarei, demnității și reputației profesionale.

3. În acțiunile privind dreptul de proprietate și alte drepturi reale asupra bunurilor imobile, sunt exclusiv competente instanțele judecătorești de la locul aflării bunului.

Acțiunile împotriva transportatorilor, care decurg din contractul de transport de mărfuri, pasageri și bagaje, se introduc la locul aflării conducerii organizației de transport, căreia i-a fost adresată pretenția în modul stabilit.

Articolul 21. Competența contractuală

1. Instanțele judecătorești ale Părților Contractante pot examina cauze și în alte cazuri, dacă există un acord scris al părților privind transmiterea litigiului acestor instanțe.

În acest caz, competența exclusivă, care decurge din punctul 3 al articolului 20 și din alte norme stabilite în părțile II-V ale prezentei secțiuni, precum și din legislația internă a Părții Contractante respective, nu poate fi modificată prin acordul părților.

2. În prezența acordului privind transmiterea litigiului, instanța, la cererea pârâtului, încetează procesul în cauză.

Articolul 22. Interconexiunea proceselor judiciare

1. În cazul intentării unei proceduri judiciare între aceleași părți, cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri în instanțele celor două Părți Contractante, instanța care a intentat cauza ulterior încetează procedura.

2. Cererea reconvențională și cererea de compensare, care decurg din același raport juridic ca și cererea principală, sunt supuse examinării în instanța care judecă cererea principală.

Articolul 22-1. Solicitarea de participare a procurorului în procesul civil

Procurorul uneia dintre Părțile Contractante are dreptul de a se adresa procurorului celeilalte Părți Contractante cu o solicitare de intentare în instanță a unei cauze privind protecția drepturilor și intereselor legitime ale cetățenilor Părții Contractante solicitante, de a participa la examinarea unor astfel de cauze sau de a depune la instanța ierarhic superioară un recurs sau un protest particular, precum și un protest în ordinea de supraveghere împotriva hotărârilor judecătorești în astfel de cauze.

Partea II. Statutul personal

Articolul 23. Capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu

1. Capacitatea de exercițiu a persoanei fizice se determină conform legislației Părții Contractante al cărei cetățean este această persoană.

2. Capacitatea de exercițiu a apatridului se determină conform dreptului țării în care acesta își are domiciliul permanent.

3. Capacitatea de folosință a persoanei juridice se determină conform legislației statului în baza căreia a fost constituită.

Articolul 24. Recunoașterea ca persoană cu capacitate de exercițiu restrânsă sau ca persoană lipsită de capacitate de exercițiu. Redobândirea capacității de exercițiu

1. În cauzele privind recunoașterea unei persoane ca având capacitate de exercițiu restrânsă sau ca lipsită de capacitate de exercițiu, cu excepția cazurilor prevăzute la alineatele 2 și 3 ale prezentului articol, este competentă instanța Părții Contractante al cărei cetățean este această persoană.

2. În cazul în care instanța unei Părți Contractante ia cunoștință de temeiurile pentru recunoașterea ca persoană cu capacitate de exercițiu restrânsă sau ca persoană lipsită de capacitate de exercițiu a unei persoane care domiciliază pe teritoriul său și care este cetățean al celeilalte Părți Contractante, aceasta va informa despre aceasta instanța Părții Contractante al cărei cetățean este persoana respectivă.

3. În cazul în care instanța unei Părți Contractante, care a fost înștiințată cu privire la temeiurile pentru declararea capacității juridice limitate sau a incapacității, nu inițiază procesul sau nu își comunică opinia în termen de trei luni, cauza privind declararea capacității juridice limitate sau a incapacității va fi examinată de instanța acelei Părți Contractante pe teritoriul căreia acest cetățean își are domiciliul. Hotărârea privind declararea unei persoane ca având capacitate juridică limitată sau ca fiind incapabilă se transmite instanței competente a Părții Contractante al cărei cetățean este această persoană.

4. Dispozițiile alineatelor 1-3 ale prezentului articol se aplică în mod corespunzător și pentru restabilirea capacității juridice.

Articolul 25. Declararea dispariției fără urmă și declararea morții. Stabilirea faptului decesului

1. În cauzele privind declararea dispariției fără urmă sau declararea morții unei persoane, precum și în cauzele privind stabilirea faptului decesului, sunt competente instituțiile de justiție ale Părții Contractante al cărei cetățean era persoana la momentul când, conform ultimelor date, era în viață, iar în privința altor persoane – instituțiile de justiție de la ultimul domiciliu.

2. Instituțiile de justiție ale fiecăreia dintre Părțile Contractante pot declara dispărut fără urmă sau mort un cetățean al celeilalte Părți Contractante, precum și o altă persoană care locuiește pe teritoriul său, și pot stabili faptul decesului acestuia la cererea persoanelor interesate care locuiesc pe teritoriul său, ale căror drepturi și interese se întemeiază pe legislația acestei Părți Contractante.

3. La examinarea cauzelor privind declararea dispariției fără urmă sau declararea morții și a cauzelor privind stabilirea faptului decesului, instituțiile de justiție ale Părților Contractante aplică legislația statului lor.

Partea III. Cauzele familiale

Articolul 26. Încheierea căsătoriei

Condițiile de încheiere a căsătoriei se determină pentru fiecare dintre viitorii soți conform legislației Părții Contractante al cărei cetățean este, iar pentru apatrizi – conform legislației Părții Contractante care este locul lor permanent de domiciliu. În plus, în ceea ce privește impedimentele la încheierea căsătoriei, trebuie respectate cerințele legislației Părții Contractante pe teritoriul căreia se încheie căsătoria.

Articolul 27. Raporturile juridice dintre soți

1. Raporturile juridice personale și patrimoniale dintre soți se determină conform legislației Părții Contractante pe teritoriul căreia aceștia au domiciliul comun.

2. Dacă unul dintre soți locuiește pe teritoriul unei Părți Contractante și ambii soți au aceeași cetățenie, raporturile lor juridice personale și patrimoniale se determină conform legislației Părții Contractante ai cărei cetățeni sunt.

3. Dacă unul dintre soți este cetățean al unei Părți Contractante, iar celălalt – al altei Părți Contractante și unul dintre ei locuiește pe teritoriul uneia, iar celălalt – pe teritoriul celeilalte Părți Contractante, atunci raporturile lor juridice personale și patrimoniale se determină conform legislației Părții Contractante pe teritoriul căreia au avut ultimul domiciliu comun.

4. Dacă persoanele menționate la punctul 3 al prezentului articol nu au avut domiciliu comun pe teritoriile Părților Contractante, se aplică legislația Părții Contractante a cărei instituție examinează cauza.

5. Raporturile juridice dintre soți privind bunurile lor imobile se determină conform legislației Părții Contractante pe teritoriul căreia se află aceste bunuri.

6. În cauzele privind raporturile juridice personale și patrimoniale dintre soți, sunt competente instituțiile de justiție ale Părții Contractante a cărei legislație urmează a fi aplicată în conformitate cu punctele 1-3, 5 ale prezentului articol.

Articolul 28. Desfacerea căsătoriei

1. În cauzele privind desfacerea căsătoriei se aplică legislația Părții Contractante ai cărei cetățeni sunt soții la momentul depunerii cererii.

2. Dacă unul dintre soți este cetățean al unei Părți Contractante, iar celălalt – al altei Părți Contractante, se aplică legislația Părții Contractante a cărei instituție examinează cauza privind desfacerea căsătoriei.

Articolul 29. Competența instituțiilor Părților Contractante

1. În cauzele de divorț, în cazul prevăzut la articolul 28 alineatul 1, sunt competente instituțiile Părții Contractante ai cărei cetățeni sunt soții la momentul depunerii cererii. Dacă la momentul depunerii cererii ambii soți locuiesc pe teritoriul celeilalte Părți Contractante, sunt competente și instituțiile acestei Părți Contractante.

2. În cauzele de divorț, în cazul prevăzut la articolul 28 alineatul 2, sunt competente instituțiile Părții Contractante pe teritoriul căreia locuiesc ambii soți. Dacă unul dintre soți locuiește pe teritoriul unei Părți Contractante, iar celălalt – pe teritoriul celeilalte Părți Contractante, în cauzele de divorț sunt competente instituțiile ambelor Părți Contractante pe teritoriile cărora locuiesc soții.

Articolul 30. Declararea nulității căsătoriei

1. În cauzele privind declararea nulității căsătoriei se aplică legislația Părții Contractante care, în conformitate cu articolul 26, a fost aplicată la încheierea căsătoriei.

2. Competența instituției în cauzele privind declararea nulității căsătoriei se determină în conformitate cu articolul 27.

Articolul 31. Stabilirea și contestarea paternității sau maternității

Stabilirea și contestarea paternității sau maternității se determină conform legislației Părții Contractante al cărei cetățean este copilul prin naștere.

Articolul 32. Raporturile juridice dintre părinți și copii

1. Drepturile și obligațiile părinților și copiilor, inclusiv obligațiile părinților de întreținere a copiilor, se determină conform legislației Părții Contractante pe teritoriul căreia aceștia au domiciliul comun permanent, iar în lipsa domiciliului comun permanent al părinților și copiilor, drepturile și obligațiile lor reciproce se determină conform legislației Părții Contractante al cărei cetățean este copilul.

La cererea reclamantului în materia obligațiilor de întreținere se aplică legislația Părții Contractante pe teritoriul căreia locuiește permanent copilul.

2. Obligațiile de întreținere ale copiilor majori față de părinți, precum și obligațiile de întreținere ale altor membri ai familiei se determină conform legislației Părții Contractante pe teritoriul căreia aceștia au avut domiciliul comun. În lipsa domiciliului comun, astfel de obligații se determină conform legislației Părții Contractante al cărei cetățean este reclamantul.

3. În cauzele privind raporturile juridice dintre părinți și copii, este competentă instanța de judecată a Părții Contractante a cărei legislație urmează a fi aplicată în conformitate cu punctele 1 și 2 ale prezentului articol.

4. Executarea hotărârilor judecătorești în cauzele legate de creșterea copiilor se efectuează în modul stabilit de legislația Părții Contractante pe teritoriul căreia locuiește copilul.

5. Părțile Contractante își acordă asistență reciprocă în depistarea pârâtului în cauzele privind încasarea pensiei de întreținere, atunci când există motive să se creadă că pârâtul se află pe teritoriul celeilalte Părți Contractante și instanța de judecată a emis o încheiere privind declararea urmăririi acestuia.

Articolul 33. Tutela și curatela

1. Stabilirea sau încetarea tutelei și curatelei se efectuează conform legislației Părții Contractante al cărei cetățean este persoana față de care se instituie tutela sau curatela.

2. Raporturile juridice dintre tutore și curator și persoana aflată sub tutelă sau curatelă se reglementează de legislația Părții Contractante a cărei instituție a numit tutorele sau curatorul.

3. Obligația de a exercita tutela sau curatela se stabilește conform legislației Părții Contractante al cărei cetățean este persoana numită tutore sau curator.

4. Tutorele sau curatorul unei persoane care este cetățean al unei Părți Contractante poate fi numit un cetățean al celeilalte Părți Contractante, dacă acesta locuiește pe teritoriul Părții unde se va exercita tutela sau curatela.

Articolul 34. Competența instituțiilor Părților Contractante în chestiunile de tutelă și curatelă

Pentru cauzele privind stabilirea sau încetarea tutelei și curatelei sunt competente instituțiile Părții Contractante, cetățean al căreia este persoana cu privire la care se stabilește sau se încetează tutela sau curatela, dacă prezenta Convenție nu prevede altfel.

Articolul 35. Procedura de luare a măsurilor privind tutela și curatela

1. În caz de necesitate a luării măsurilor privind tutela și curatela în interesul unui cetățean al unei Părți Contractante, domiciliul permanent, reședința sau bunurile căruia se află pe teritoriul altei Părți Contractante, instituția acestei Părți Contractante înștiințează de îndată instituția competentă în conformitate cu articolul 34.

2. În cazuri care nu suferă amânare, instituția celeilalte Părți Contractante poate lua măsurile necesare în conformitate cu legislația sa. Totodată, aceasta este obligată să înștiințeze de îndată despre aceasta instituția competentă în conformitate cu articolul 34. Aceste măsuri își păstrează valabilitatea până la adoptarea unei alte decizii de către instituția indicată la articolul 34.

Articolul 36. Procedura de transmitere a tutelei sau curatelei

1. Instituția competentă în conformitate cu articolul 34 poate transmite tutela sau curatela instituției altei Părți Contractante în cazul în care persoana aflată sub tutelă sau curatelă are pe teritoriul acestei Părți Contractante domiciliul, reședința sau bunurile. Transmiterea tutelei sau curatelei intră în vigoare din momentul în care instituția solicitată își asumă tutela sau curatela și înștiințează despre aceasta instituția solicitantă.

2. Instituția care, în conformitate cu punctul 1 al prezentului articol, a preluat tutela și curatela, le exercită în conformitate cu legislația statului său.

Articolul 37. Adopția

1. Adopția sau anularea acesteia se determină conform legislației Părții Contractante, cetățean al căreia este adoptatorul în momentul depunerii cererii de adopție sau de anulare a acesteia.

2. Dacă copilul este cetățean al celeilalte Părți Contractante, la adopție sau la anularea acesteia, este necesar acordul reprezentantului legal și al organului de stat competent, precum și acordul copilului, dacă acest lucru este cerut de legislația Părții Contractante al cărei cetățean este.

3. Dacă copilul este adoptat de soți, dintre care unul este cetățean al unei Părți Contractante, iar celălalt este cetățean al celeilalte Părți Contractante, adopția sau anularea acesteia trebuie să se efectueze în conformitate cu condițiile prevăzute de legislația ambelor Părți Contractante.

4. În cauzele privind adopția sau anularea acesteia, este competentă instituția Părții Contractante al cărei cetățean este adoptatorul la momentul depunerii cererii de adopție sau de anulare a acesteia, iar în cazul prevăzut la punctul 3 al prezentului articol, este competentă instituția acelei Părți Contractante pe teritoriul căreia soții au sau au avut ultimul domiciliu comun sau reședință comună.

Partea IV. Raporturi juridice patrimoniale

Articolul 38. Dreptul de proprietate

1. Dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile se determină conform legislației Părții Contractante pe teritoriul căreia se află bunul imobil. Problema privind care bun este imobil se soluționează în conformitate cu legislația țării pe teritoriul căreia se află acest bun.

2. Dreptul de proprietate asupra mijloacelor de transport supuse înscrierii în registrele de stat se determină conform legislației Părții Contractante pe teritoriul căreia se află organul care a efectuat înregistrarea mijlocului de transport.

3. Apariția și încetarea dreptului de proprietate sau a altui drept real asupra unui bun se determină conform legislației Părții Contractante pe teritoriul căreia bunul se afla în momentul în care a avut loc acțiunea sau altă împrejurare care a servit drept temei pentru apariția sau încetarea unui astfel de drept.

4. Apariția și încetarea dreptului de proprietate sau a altui drept real asupra bunurilor care fac obiectul tranzacției se determină conform legislației locului încheierii tranzacției, dacă prin acordul Părților nu se prevede altfel.

Articolul 39. Forma tranzacției

1. Forma tranzacției se determină conform legislației locului încheierii acesteia.

2. Forma tranzacției privind bunurile imobile și drepturile asupra acestora se determină conform legislației Părții Contractante pe teritoriul căreia se află aceste bunuri.

Articolul 40. Procura

Forma și termenul de valabilitate a procurii se determină conform legislației Părții Contractante pe teritoriul căreia se află aceste bunuri.

Articolul 41. Drepturile și obligațiile părților în cadrul tranzacției

Drepturile și obligațiile părților în cadrul tranzacției se determină conform legislației locului încheierii acesteia, dacă prin acordul părților nu se prevede altfel.

Articolul 42. Repararea prejudiciului

1. Obligațiile de reparare a prejudiciului, altele decât cele care decurg din contracte și alte acțiuni licite, se determină conform legislației Părții Contractante pe teritoriul căreia a avut loc acțiunea sau altă circumstanță care a servit drept temei pentru cererea de reparare a prejudiciului.

2. Dacă autorul prejudiciului și victima sunt cetățeni ai aceleiași Părți Contractante, se aplică legislația acestei Părți Contractante.

3. În cauzele menționate la punctele 1 și 2 ale prezentului articol, este competentă instanța de judecată a Părții Contractante pe teritoriul căreia a avut loc acțiunea sau altă circumstanță care a servit drept temei pentru cererea de reparare a prejudiciului. Victima poate introduce acțiunea și la instanța de judecată a Părții Contractante pe teritoriul căreia își are domiciliul pârâtul.

Articolul 43. Activitatea procesuală

Problemele de activitate procesuală se soluționează conform legislației care se aplică pentru reglementarea raportului juridic respectiv.

Partea V. Moștenirea

Articolul 44. Principiul egalității

Cetățenii fiecăreia dintre Părțile Contractante pot moșteni pe teritoriile celorlalte Părți Contractante bunuri sau drepturi în temeiul legii sau al testamentului, în condiții egale și în același volum ca și cetățenii acestei Părți Contractante.

Articolul 45. Dreptul la moștenire

1. Dreptul la moștenirea bunurilor, cu excepția cazului prevăzut la alineatul 2 al prezentului articol, se determină conform legislației Părții Contractante pe teritoriul căreia defunctul a avut ultimul domiciliu permanent.

2. Dreptul la moștenirea bunurilor imobile se determină conform legislației Părții Contractante pe teritoriul căreia se află aceste bunuri.

Articolul 46. Transmiterea moștenirii către stat

Dacă, potrivit legislației Părții Contractante aplicabile în materia succesiunii, moștenitor este statul, atunci bunurile succesorale mobile trec Părții Contractante al cărei cetățean era defunctul la momentul decesului, iar bunurile succesorale imobile trec Părții Contractante pe teritoriul căreia se află.

Articolul 47. Testamentul

Capacitatea persoanei de a întocmi și revoca un testament, precum și forma testamentului și a revocării acestuia se determină conform dreptului țării în care testatorul a avut domiciliul la momentul întocmirii actului. Cu toate acestea, testamentul sau revocarea acestuia nu pot fi declarate nule din cauza nerespectării formei, dacă aceasta satisface cerințele dreptului locului întocmirii sale.

Articolul 48. Competența în cauzele succesorale

1. Procedura în cauzele de moștenire a bunurilor mobile este competentă să fie desfășurată de instituțiile Părții Contractante pe teritoriul căreia defunctul a avut domiciliul la momentul decesului său.

2. Procedura în cauzele de moștenire a bunurilor imobile este competentă să fie desfășurată de instituțiile Părții Contractante pe teritoriul căreia se află bunurile.

3. Prevederile alineatelor 1 și 2 ale prezentului articol se aplică și la examinarea litigiilor apărute în legătură cu procedura în cauzele succesorale.

Articolul 49. Competența reprezentanței diplomatice sau a oficiului consular în cauzele succesorale

În cauzele de moștenire, inclusiv în litigiile succesorale, misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale fiecăreia dintre Părțile Contractante sunt competente să reprezinte (cu excepția dreptului de a renunța la moștenire) fără procură specială în fața instituțiilor celorlalte Părți Contractante pe cetățenii statului lor, dacă aceștia sunt absenți sau nu au desemnat un reprezentant.

Articolul 50. Măsuri de protecție a moștenirii

1. Instituțiile Părților Contractante iau, în conformitate cu legislația lor, măsurile necesare pentru asigurarea protecției moștenirii lăsate pe teritoriile lor de către cetățenii celorlalte Părți Contractante sau pentru administrarea acesteia.

2. Despre măsurile luate conform alineatului 1 al prezentului articol, este notificată de îndată misiunea diplomatică sau oficiul consular al Părții Contractante al cărei cetățean este defunctul. Misiunea sau oficiul menționat poate participa la realizarea acestor măsuri.

3. La cererea instituției de justiție competente să conducă procedura în cauza de moștenire, precum și a misiunii diplomatice sau a oficiului consular, măsurile luate în conformitate cu alineatul 1 al prezentului articol pot fi modificate, anulate sau amânate.

Secțiunea III. RECUNOAȘTEREA ȘI EXECUTAREA HOTĂRÂRILOR

Articolul 51. Recunoașterea și executarea hotărârilor

Fiecare dintre Părțile Contractante, în condițiile prevăzute de prezenta Convenție, recunoaște și execută următoarele hotărâri pronunțate pe teritoriul celorlalte Părți Contractante:

a) hotărârile instituțiilor de justiție în cauze civile și familiale, inclusiv tranzacțiile judiciare aprobate de instanță în astfel de cauze și actele notariale privind obligațiile bănești (denumite în continuare – hotărâri);

b) hotărârile instanțelor în cauze penale privind repararea prejudiciului.

Articolul 52. Recunoașterea hotărârilor care nu necesită executare

1. Hotărârile pronunțate de instituțiile de justiție ale fiecăreia dintre Părțile Contractante și intrate în vigoare, care, prin natura lor, nu necesită executare, sunt recunoscute pe teritoriul celorlalte Părți Contractante fără o procedură specială, cu condiția ca:

a) instituțiile de justiție ale Părții Contractante solicitate nu au emis anterior o hotărâre în această cauză, care a intrat în vigoare;

b) cauza, conform prezentei Convenții, iar în cazurile neprevăzute de aceasta, conform legislației Părții Contractante pe teritoriul căreia hotărârea urmează a fi recunoscută, nu ține de competența exclusivă a instituțiilor de justiție ale acestei Părți Contractante.

2. Prevederile alineatului 1 al prezentului articol se aplică și hotărârilor privind tutela și curatela, precum și hotărârilor de desfacere a căsătoriei, emise de instituțiile competente conform legislației Părții Contractante pe teritoriul căreia a fost emisă hotărârea.

Articolul 53. Cererea de autorizare a executării silite a hotărârii

1. Cererea de autorizare a executării silite a hotărârii se depune la instanța competentă a Părții Contractante unde hotărârea urmează a fi executată. Ea poate fi depusă și la instanța care a emis hotărârea în primă instanță. Această instanță transmite cererea instanței competente să se pronunțe asupra cererii.

2. La cerere se anexează:

a) hotărârea sau copia sa legalizată, precum și un document oficial din care să rezulte că hotărârea a intrat în vigoare și este supusă executării sau că este supusă executării înainte de intrarea în vigoare, dacă acest lucru nu rezultă din însăși hotărârea;

b) un document din care să rezulte că partea împotriva căreia a fost emisă hotărârea, care nu a participat la proces, a fost citată în instanță în mod corespunzător și la timp, iar în cazul incapacității sale procesuale, a fost reprezentată în mod corespunzător;

c) un document care confirmă executarea parțială a hotărârii la momentul transmiterii acesteia;

d) un document care confirmă acordul părților, în cauzele de competență contractuală.

3. Cererea de autorizare a executării silite a hotărârii și documentele anexate la aceasta sunt însoțite de o traducere legalizată în limba Părții Contractante solicitate sau în limba rusă.

Articolul 54. Procedura de recunoaștere și executare silită a hotărârilor

1. Cererile de recunoaștere și încuviințare a executării silite a hotărârilor prevăzute la articolul 51 se examinează de instanțele Părții Contractante pe teritoriul căreia urmează să se efectueze executarea silită.

2. Instanța care examinează cererea de recunoaștere și încuviințare a executării silite a hotărârii se limitează la constatarea că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta Convenție. În cazul în care condițiile sunt îndeplinite, instanța pronunță o hotărâre de executare silită.

3. Procedura de executare silită se determină potrivit legislației Părții Contractante pe teritoriul căreia urmează să se efectueze executarea silită.

Articolul 55. Refuzul recunoașterii și executării hotărârilor

Recunoașterea hotărârilor prevăzute la articolul 52 și eliberarea autorizației de executare silită pot fi refuzate în cazurile în care:

a) potrivit legislației Părții Contractante pe teritoriul căreia a fost pronunțată hotărârea, aceasta nu a intrat în vigoare sau nu este supusă executării, cu excepția cazurilor în care hotărârea este supusă executării înainte de intrarea în vigoare;

b) pârâtul nu a participat la proces din cauză că lui sau reprezentantului său autorizat nu i s-a înmânat în timp util și în mod corespunzător citația pentru înfățișare în instanță;

c) în cauza dintre aceleași părți, privind același obiect și același temei, pe teritoriul Părții Contractante unde urmează să fie recunoscută și executată hotărârea, a fost deja pronunțată anterior o hotărâre intrată în vigoare sau există o hotărâre recunoscută a unei instanțe a unui stat terț, ori dacă o instituție a acestei Părți Contractante a inițiat anterior o procedură în această cauză;

d) potrivit prevederilor prezentei Convenții, iar în cazurile neprevăzute de aceasta, potrivit legislației Părții Contractante pe teritoriul căreia hotărârea urmează să fie recunoscută și executată, cauza ține de competența exclusivă a instituției sale;

e) lipsește documentul care confirmă acordul părților privind competența contractuală în cauză;

f) a expirat termenul de prescripție a executării silite, prevăzut de legislația Părții Contractante a cărei instanță execută însărcinările.

Secțiunea IV. ASISTENȚA JURIDICĂ ȘI RAPORTURILE JURIDICE ÎN MATERIE PENALĂ

Partea 1. Extrădarea

Articolul 56. Obligația de extrădare

1. Părțile Contractante se obligă, în conformitate cu condițiile prevăzute de prezenta Convenție, să extrădeze, la cerere, una alteia persoanele aflate pe teritoriul lor, în vederea tragerii la răspundere penală sau pentru executarea unei sentințe.

2. Extrădarea pentru tragerea la răspundere penală se efectuează pentru fapte care, potrivit legilor Părții Contractante solicitante și ale Părții Contractante solicitate, sunt pedepsibile și pentru a căror săvârșire se prevede o pedeapsă cu închisoarea de cel puțin un an sau o pedeapsă mai gravă.

3. Extrădarea pentru executarea unei sentințe se efectuează pentru fapte care, în conformitate cu legislația Părții Contractante solicitante și a Părții Contractante solicitate, sunt pedepsibile și pentru a căror săvârșire persoana a cărei extrădare se solicită a fost condamnată la o pedeapsă cu închisoarea de cel puțin șase luni sau la o pedeapsă mai gravă.

Articolul 57. Refuzul extrădării

1. Extrădarea nu se efectuează dacă:

a) persoana a cărei extrădare se solicită este cetățean al Părții Contractante solicitate;

b) la momentul primirii cererii, urmărirea penală, potrivit legislației Părții Contractante solicitate, nu poate fi pornită sau sentința nu poate fi executată din cauza expirării termenului de prescripție sau din orice alt temei legal;

c) cu privire la persoana a cărei extrădare se solicită, pe teritoriul Părții Contractante solicitate, pentru aceeași infracțiune, a fost pronunțată o sentință sau o hotărâre de încetare a procesului penal, rămasă definitivă;

d) infracțiunea, potrivit legislației Părții Contractante solicitante sau a Părții Contractante solicitate, se urmărește în ordinea plângerii prealabile (la plângerea victimei).

2. Extrădarea poate fi refuzată dacă infracțiunea pentru care se solicită extrădarea a fost săvârșită pe teritoriul Părții Contractante solicitate.

3. În caz de refuz al extrădării, Partea Contractantă solicitantă trebuie informată cu privire la motivele refuzului.

Articolul 58. Cererea de extrădare

1. Cererea de extrădare trebuie să conțină următoarele informații:

a) denumirea instituțiilor solicitante și solicitate;

b) descrierea circumstanțelor faptice ale faptei și textul legii părții contractante solicitante, în baza căreia această faptă este considerată infracțiune, cu indicarea pedepsei prevăzute de această lege;

c) numele, prenumele, patronimicul persoanei care urmează a fi extrădată, anul nașterii, cetățenia, domiciliul sau reședința, pe cât posibil – descrierea înfățișării, fotografia, amprentele digitale și alte date privind identitatea acesteia;

d) date privind cuantumul prejudiciului cauzat de infracțiune.

2. La cererea de extrădare pentru efectuarea urmăririi penale trebuie anexată o copie legalizată a ordonanței de arestare preventivă.

3. La cererea de extrădare pentru executarea sentinței trebuie anexate o copie legalizată a sentinței cu mențiunea privind intrarea acesteia în vigoare și textul dispoziției legii penale în baza căreia persoana a fost condamnată. Dacă condamnatul a executat deja o parte din pedeapsă, se comunică și datele privind aceasta.

4. Cererile de extrădare și documentele anexate se întocmesc în conformitate cu prevederile articolului 17.

Articolul 59. Informații suplimentare

1. Dacă cererea de extrădare nu conține toate datele necesare, partea contractantă solicitată poate solicita informații suplimentare, stabilind un termen de până la o lună. Acest termen poate fi prelungit cu încă o lună la cererea părții contractante solicitante.

2. Dacă partea contractantă solicitantă nu prezintă în termenul stabilit informațiile suplimentare, partea contractantă solicitată trebuie să elibereze persoana arestată preventiv.

Articolul 60. Căutarea și arestarea preventivă în vederea extrădării

La primirea cererii de extrădare, partea contractantă solicitată ia imediat măsuri pentru căutarea și arestarea preventivă a persoanei a cărei extrădare se solicită, cu excepția cazurilor în care extrădarea nu poate fi efectuată.

Articolul 61. Arestarea preventivă sau reținerea până la primirea cererii de extrădare

1. Persoana a cărei predare este solicitată poate, la cerere, fi luată în custodie și înainte de primirea cererii de extrădare. Cererea trebuie să conțină referire la hotărârea de arestare sau la sentința rămasă definitivă și să indice că cererea de extrădare va fi transmisă suplimentar. Cererea de arestare înainte de primirea cererii de extrădare poate fi transmisă prin poștă, telegraf, telex sau telefax.

2. Persoana poate fi reținută și fără cererea prevăzută la alineatul 1 al prezentului articol, dacă există temeiuri prevăzute de legislație de a bănui că aceasta a comis pe teritoriul celeilalte Părți Contractante o infracțiune care atrage extrădarea.

3. Despre luarea în custodie sau reținerea înainte de primirea cererii de extrădare, cealaltă Parte Contractantă trebuie informată imediat.

Articolul 61-1. Căutarea persoanei înainte de primirea cererii de extrădare

1. Părțile Contractante efectuează, la însărcinare, căutarea persoanei înainte de primirea cererii de extrădare a acesteia, dacă există motive de a presupune că această persoană se poate afla pe teritoriul Părții Contractante solicitate.

2. Însărcinarea privind efectuarea căutării se întocmește în conformitate cu prevederile articolului 7 și trebuie să conțină o descriere cât mai completă a persoanei căutate, împreună cu orice altă informație care permite stabilirea locului aflării acesteia, o solicitare de a fi luată în custodie, cu indicarea faptului că cererea de extrădare a acestei persoane va fi prezentată.

3. La însărcinarea privind efectuarea căutării se anexează o copie legalizată a hotărârii organului competent de arestare sau a sentinței rămase definitive, datele privind partea neexecutată a pedepsei, precum și fotografia și amprentele digitale (dacă există).

4. Despre luarea în custodie a persoanei căutate sau despre alte rezultate ale căutării, Partea Contractantă solicitantă este informată imediat.

Articolul 61-2. Calculul termenului de arestare preventivă

Timpul deținerii sub arest a persoanei arestate în conformitate cu prevederile articolelor 60, 61, 61-1 din prezenta Convenție, în cazul extrădării acesteia, se include în termenul total de deținere sub arest prevăzut de legislația Părții Contractante căreia i-a fost extrădată persoana.

Articolul 62. Eliberarea persoanei reținute sau arestate

1. Persoana arestată, conform alineatului 1 al articolului 61 și articolului 61-1, trebuie eliberată dacă sosește o notificare din partea Părții Contractante solicitante privind necesitatea eliberării acestei persoane, sau dacă cererea de extrădare cu toate documentele anexate, prevăzute la articolul 58, nu va fi primită de către Partea Contractantă solicitată în termen de patruzeci de zile de la data arestării.

2. Persoana reținută, conform alineatului 2 al articolului 61, trebuie eliberată dacă cererea de arestare a acesteia în conformitate cu alineatul 1 al articolului 61 nu va sosi în termenul prevăzut de legislație pentru reținere.

Articolul 63. Amânarea extrădării

Dacă persoana a cărei extrădare se solicită este trasă la răspundere penală sau condamnată pentru o altă infracțiune pe teritoriul Părții Contractante solicitate, extrădarea acesteia poate fi amânată până la încetarea urmăririi penale, executarea sentinței sau până la eliberarea de pedeapsă.

Articolul 64. Extrădarea temporară

1. Dacă amânarea extrădării, prevăzută la articolul 63, poate atrage după sine expirarea termenului de prescripție a urmăririi penale sau poate prejudicia cercetarea infracțiunii, persoana a cărei extrădare se solicită prin cerere poate fi extrădată temporar.

2. Persoana extrădată temporar trebuie returnată după efectuarea acțiunii procesual penale pentru care a fost extrădată, dar nu mai târziu de trei luni de la data predării persoanei. În cazuri justificate, termenul poate fi prelungit.

Articolul 65. Concursul cererilor de extrădare

Dacă cererile de extrădare sosesc din partea mai multor state, Partea Contractantă solicitată decide în mod independent care dintre aceste cereri urmează a fi satisfăcută.

Articolul 66. Limitele urmăririi penale a persoanei extrădate

1. Fără consimțământul Părții Contractante solicitate, persoana predată nu poate fi trasă la răspundere penală sau supusă unei pedepse pentru o infracțiune comisă înainte de predarea sa, pentru care nu a fost predată.

2. Fără consimțământul Părții Contractante solicitate, persoana nu poate fi predată nici unui al treilea stat.

3. Consimțământul Părții Contractante solicitate nu este necesar dacă persoana predată nu părăsește teritoriul Părții Contractante solicitante în termen de o lună de la încheierea procedurii penale, iar în caz de condamnare – în termen de o lună de la executarea pedepsei sau eliberarea de aceasta, sau dacă se întoarce voluntar pe acest teritoriu. În acest termen nu se include perioada în care persoana predată nu a putut părăsi teritoriul Părții Contractante solicitante.

Articolul 67. Predarea persoanei extrădate

Partea Contractantă solicitată notifică Părții Contractante solicitante locul și timpul predării. Dacă Partea Contractantă solicitantă nu preia persoana supusă extrădării în termen de 15 zile de la data stabilită pentru predare, această persoană trebuie eliberată de sub arest.

Articolul 67-1. Reținerea sau arestarea repetată

Eliberarea persoanei în conformitate cu punctul 2 al articolului 59, punctele 1 și 2 ale articolului 62 și articolul 67 nu împiedică reținerea sau arestarea repetată a acesteia în scopul extrădării persoanei solicitate în cazul primirii ulterioare a unei cereri de extrădare.

Articolul 68. Extrădarea repetată

Dacă persoana predată se sustrage de la urmărirea penală sau de la executarea pedepsei și se întoarce pe teritoriul Părții Contractante solicitate, la o nouă cerere, aceasta trebuie predată fără prezentarea materialelor menționate la articolele 58 și 59.

Articolul 69. Notificarea rezultatelor procedurii penale

Părțile Contractante se informează reciproc cu privire la rezultatele procedurii penale împotriva persoanei predate. La cerere, se expediază și o copie a hotărârii definitive.

Articolul 70. Transportul în tranzit

1. Partea Contractantă, la cererea celeilalte Părți Contractante, permite transportul în tranzit pe teritoriul său a persoanelor extrădate celeilalte Părți Contractante sau predate temporar de un stat terț.

2. Cererea de autorizare a unui astfel de transport se examinează în aceeași ordine ca și cererea de extrădare.

3. Partea Contractantă solicitată permite transportul în tranzit în modul pe care îl consideră cel mai oportun.

Articolul 71. Cheltuielile legate de extrădare și transportul în tranzit

Cheltuielile legate de extrădare sau predarea temporară sunt suportate de Partea Contractantă pe teritoriul căreia au apărut, iar cheltuielile legate de transportul în tranzit sunt suportate de Partea Contractantă care a solicitat un astfel de transport.

Partea 2. Exercitarea urmăririi penale

Articolul 72. Obligația de a exercita urmărirea penală

1. Fiecare Parte Contractantă se obligă, la însărcinarea celeilalte Părți Contractante, să exercite, în conformitate cu legislația sa, urmărirea penală împotriva propriilor cetățeni suspectați că au comis o infracțiune pe teritoriul Părții Contractante solicitante.

2. Dacă infracțiunea pentru care a fost pornită cauza atrage pretenții de drept civil ale persoanelor care au suferit un prejudiciu în urma infracțiunii, aceste pretenții, la cererea lor de reparare a prejudiciului, se examinează în cadrul acestei cauze.

Articolul 73. Însărcinarea privind exercitarea urmăririi penale

1. Însărcinarea privind exercitarea urmăririi penale trebuie să conțină:

a) denumirea instituției solicitante;

b) descrierea faptei în legătură cu care a fost transmisă însărcinarea de exercitare a urmăririi penale;

c) indicarea cât mai exactă posibil a timpului și locului săvârșirii faptei;

d) textul dispoziției legii Părții Contractante solicitante în baza căreia fapta este considerată infracțiune, precum și textul altor norme legislative care au o importanță esențială pentru desfășurarea procesului;

e) numele și prenumele persoanei suspectate, cetățenia acesteia, precum și alte date privind identitatea sa;

e) declarațiile victimelor în cauzele penale care se pornesc la plângerea victimei și cererile de reparare a prejudiciului;

j) indicarea cuantumului prejudiciului cauzat prin infracțiune.

La comisie se anexează materialele urmăririi penale aflate la dispoziția Părții Contractante solicitante, precum și probele.

2. La transmiterea cauzei penale pornite de către Partea Contractantă solicitantă, cercetarea în această cauză este continuată de către Partea Contractantă solicitată în conformitate cu legislația sa. Fiecare dintre documentele din dosar trebuie să fie autentificat prin sigiliul oficial al instituției competente de justiție a Părții Contractante solicitante.

3. Comisia și documentele anexate se întocmesc în conformitate cu prevederile articolului 18.

4. Dacă în momentul transmiterii comisiei de exercitare a urmăririi penale, învinuitul se află în arest pe teritoriul Părții Contractante solicitante, acesta este transportat pe teritoriul Părții Contractante solicitate.

Articolul 74. Notificarea rezultatelor urmăririi penale

Partea Contractantă solicitată este obligată să notifice Partea Contractantă solicitantă cu privire la decizia definitivă. La cererea Părții Contractante solicitante, se transmite o copie a deciziei definitive.

Articolul 75. Consecințele adoptării deciziei

Dacă unei Părți Contractante, în conformitate cu articolul 72, i-a fost transmisă o comisie de exercitare a urmăririi penale după intrarea în vigoare a sentinței sau după adoptarea de către instituția Părții Contractante solicitate a unei alte decizii definitive, cauza penală nu poate fi pornită de către instituțiile Părții Contractante solicitante, iar cauza pornită de acestea nu este supusă încetării.

Articolul 76. Circumstanțe atenuante sau agravante ale răspunderii

Fiecare dintre Părțile Contractante, la cercetarea infracțiunilor și examinarea cauzelor penale de către instanțe, ia în considerare circumstanțele atenuante ale răspunderii prevăzute de legislația Părților Contractante, indiferent pe teritoriul cărei Părți Contractante au intervenit acestea.

Articolul 76-1. Recunoașterea sentințelor

La soluționarea chestiunilor privind recunoașterea unei persoane ca recidivist deosebit de periculos, stabilirea faptelor săvârșirii repetate a infracțiunii și încălcării obligațiilor legate de condamnarea cu suspendare, amânarea executării pedepsei sau liberarea condiționată înainte de termen, instituțiile de justiție ale Părților Contractante pot recunoaște și lua în considerare sentințele pronunțate de instanțele (tribunalele) fostei URSS și ale republicilor unionale care au făcut parte din aceasta, precum și de instanțele Părților Contractante.

Articolul 77. Ordinea examinării cauzelor de competența instanțelor a două sau mai multor Părți Contractante

În cazul învinuirii unei persoane sau a unui grup de persoane de săvârșirea mai multor infracțiuni, cauzele privind care sunt de competența instanțelor a două sau mai multor Părți Contractante, instanța competentă să le examineze este cea a Părții Contractante pe al cărei teritoriu s-a încheiat urmărirea penală. În acest caz, cauza se examinează conform normelor de procedură judiciară ale acestei Părți Contractante.

Partea 3. Dispoziții speciale privind asistența juridică și raporturile juridice în materie penală

Articolul 78. Transmiterea obiectelor

1. Părțile Contractante se obligă, la cerere, să își transmită reciproc:

a) obiectele care au fost folosite la săvârșirea infracțiunii care atrage extrădarea persoanei în conformitate cu prezenta Convenție, inclusiv instrumentele infracțiunii; obiectele care au fost dobândite în urma infracțiunii sau ca recompensă pentru aceasta, sau obiectele pe care infractorul le-a primit în schimbul obiectelor dobândite astfel;

b) obiectele care pot avea importanță probatorie într-o cauză penală; aceste obiecte se transmit și în cazul în care extrădarea infractorului nu poate fi efectuată din cauza decesului, evadării acestuia sau din alte circumstanțe.

2. În cazul în care Părții Contractante solicitate îi sunt necesare obiectele menționate la primul punct al prezentului articol ca probe într-o cauză penală, transmiterea acestora poate fi amânată până la finalizarea procesului în cauză.

3. Drepturile terților asupra obiectelor transmise rămân în vigoare. După finalizarea procesului în cauză, aceste obiecte trebuie restituite cu titlu gratuit Părții Contractante care le-a transmis.

Articolul 78-1. Transferul temporar al persoanei aflate în arest sau care execută o pedeapsă privativă de libertate

1. În cazul în care este necesară audierea în calitate de martor sau parte vătămată a unei persoane aflate în arest sau care execută o pedeapsă privativă de libertate pe teritoriul celeilalte Părți Contractante, precum și efectuarea unei alte acțiuni de urmărire penală cu participarea acesteia, această persoană, indiferent de cetățenia sa, la cererea motivată a Părții Contractante interesate, poate fi, prin decizia Procurorului General (Procurorului) al Părții Contractante solicitate, transferată temporar, cu condiția menținerii în arest și a returnării în termenul stabilit.

2. Cererea de transfer temporar a persoanei menționate la alineatul 1 al prezentului articol se întocmește în conformitate cu prevederile articolului 7 și trebuie să conțină, de asemenea, indicarea perioadei de timp în care este necesară prezența acestei persoane pe teritoriul Părții Contractante solicitante.

3. Transferul temporar al persoanei menționate la alineatul 1 al prezentului articol nu se efectuează:

a) dacă nu s-a obținut consimțământul acesteia pentru un astfel de transfer;

b) în cazul necesității prezenței sale la urmărirea penală sau la judecarea cauzei pe teritoriul Părții Contractante solicitate;

c) dacă un astfel de transfer ar putea atrage încălcarea termenelor stabilite de arestare a acestei persoane sau de executare a pedepsei privative de libertate.

4. Persoanei menționate la alineatul 1 al prezentului articol i se aplică garanțiile prevăzute la alineatul 1 al articolului 9.

Articolul 79. Comunicarea sentințelor de condamnare și a informațiilor privind cazierul judiciar

1. Fiecare dintre Părțile Contractante va comunica anual celorlalte Părți Contractante informații privind sentințele de condamnare definitive pronunțate de instanțele sale cu privire la cetățenii Părții Contractante respective, transmițând totodată amprentele digitale disponibile ale condamnaților.

2. Fiecare dintre Părțile Contractante pune la dispoziția celorlalte Părți Contractante, în mod gratuit, la cererea acestora, informații privind cazierul judiciar al persoanelor condamnate anterior de instanțele sale, dacă aceste persoane sunt trase la răspundere penală pe teritoriul Părții Contractante solicitante.

Articolul 80. Ordinea specială de comunicare

Comunicările privind chestiunile de extrădare și urmărire penală se efectuează de către procurorii generali (procurorii) Părților Contractante.

Comunicările privind executarea acțiunilor procesuale și a altor acțiuni care necesită sancțiunea procurorului (instanței) se efectuează de către organele de procuratură în modul stabilit de procurorii generali (procurorii) Părților Contractante.

Secțiunea V. DISPOZIȚII FINALE

Articolul 81. Problemele aplicării prezentei Convenții

Problemele care apar la aplicarea prezentei Convenții se soluționează de către organele competente ale Părților Contractante de comun acord.

Articolul 82. Raportul Convenției cu tratatele internaționale

Prezenta Convenție nu aduce atingere dispozițiilor altor tratate internaționale la care Părțile Contractante sunt părți.

Articolul 83. Ordinea intrării în vigoare

1. Prezenta Convenție este supusă ratificării de către statele care au semnat-o. Instrumentele de ratificare se depun spre păstrare Guvernului Republicii Belarus, care îndeplinește funcțiile de depozitar al acestei Convenții.

2. Prezenta Convenție va intra în vigoare în a treizecea zi, socotită de la data depunerii spre păstrare la depozitar a celui de-al treilea instrument de ratificare. Pentru statul al cărui instrument de ratificare va fi depus spre păstrare la depozitar după intrarea în vigoare a prezentei Convenții, aceasta va intra în vigoare în a treizecea zi, socotită de la data depunerii spre păstrare la depozitar a instrumentului său de ratificare.

Articolul 84. Durata de valabilitate a Convenției

1. Prezenta Convenție este valabilă pe o perioadă de cinci ani de la data intrării sale în vigoare. După expirarea acestui termen, Convenția se prelungește automat de fiecare dată pentru o nouă perioadă de cinci ani.

2. Fiecare Parte Contractantă poate denunța prezenta Convenție, transmițând o notificare scrisă în acest sens depozitarului cu 12 luni înainte de expirarea termenului curent de cinci ani de valabilitate a acesteia.

Articolul 85. Efectul în timp

Efectul prezentei Convenții se extinde și asupra raporturilor juridice apărute înainte de intrarea sa în vigoare.

Articolul 86. Ordinea aderării la Convenție

La prezenta Convenție, după intrarea sa în vigoare, pot adera, cu acordul tuturor Părților Contractante, alte state prin transmiterea depozitarului a instrumentelor de aderare. Aderarea se consideră intrată în vigoare după expirarea a treizeci de zile de la data primirii de către depozitar a ultimei comunicări privind acordul pentru o astfel de aderare.

Articolul 87. Obligațiile depozitarului

Depozitarul va notifica de îndată toate statele care au semnat prezenta Convenție și au aderat la ea despre data depunerii fiecărei instrumente de ratificare sau de aderare, data intrării în vigoare a Convenției, precum și despre primirea altor notificări.

Întocmită în orașul Minsk la 22 ianuarie 1993 într-un singur exemplar original în limba rusă. Exemplarul original se păstrează în Arhiva Guvernului Republicii Belarus, care va transmite statelor participante la prezenta Convenție o copie certificată a acesteia.

Pentru Republica Armenia

Pentru Republica Belarus

Pentru Republica Kazahstan

Pentru Republica Kârgâzstan

Pentru Republica Moldova

Pentru Federația Rusă

Pentru Republica Tadjikistan

Pentru Turkmenistan

Pentru Republica Uzbekistan

Pentru Ucraina